97% din români sunt proprietarii caselor în care locuiesc. În 1990, costul unui apartament cu două camere era de 123.000 de lei, echivalentul a 36 de salarii medii nete. În 1993, preţul scăzuse la numai un salariu.

România şi Albania sunt ţările care se bat pentru supremaţia în topul mondial al statelor cu cea mai mare pondere a proprietarilor de locuinţe - 97% din totalul familiilor.

„Este un procent neîntâlnit niciunde altundeva în lume, cu explicaţii istorice, care ţin de specificul comunismului autohton”, a spus analistul economic Ilie Şerbănescu.

Ţară preponderent agrară la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, România a fost industrializată de comunişti, care s-au văzut nevoiţi să aducă din sate forţa de muncă necesară în oraşe. Comunismul i-a înghesuit pe ţărani în blocuri meschine şi i-a transformat în chiriaşi la stat.

Blocurile erau şi o expresie a epocii comuniste, a explicat Şerbănescu: „Se uşura înregimentarea oamenilor şi se desăvârşea dependenţa de stat, prin sistemul comun de termoficare şi de distribuţie a gazelor naturale”.

Credit de la CEC

În ultimii ani, Ceauşescu născocise şi o formulă prin care să lichideze orice formă de proprietate privată de la sate şi să mutileze ruralul cu blocuri într-o acţiune cunoscută drept „sistematizarea satelor”.

„Ungaria, Germania, Cehoslovacia erau mult mai deschise către lume şi au preferat să investească în infrastructură. Ceauşescu a cheltuit banii pe ceea ce credea că are legătură cu înregimentarea, adică în blocuri, şi pe lucrări de prestigiu, ca Transfăgărăşanul sau Metroul. Lucrări remarcabile, de altfel”, a declarat analistul Ilie Şerbănescu.

Sursa: Adevarul