Românii care au luat credite şi nu le mai pot restitui pot ajunge să-şi piardă casa pentru o restanţă de câteva mii de euro. Revista “Capital” vă arată cum să vă feriţi de capcanele băncilor.

Aproape 715.000 de români au adunat peste un milion de restanţe mai mari de 30 de zile la creditele pe care le-au contractat de la băncile din România. În total, peste două milioane de români au avut cel puţin o întârziere la plata ratelor.

O simplă privire aruncată asupra valorilor de mai sus ne conduce către concluzia că perspectiva pierderii locuinţei sau a altor bunuri planează asupra unui număr important de clienţi ai băncilor din România.

Revista “Capital” prezintă, într-un serial, răspunsurile la cele mai importante întrebări legate de procedurile de executare silită.

Cum ajungi să fii executat silit, ce îţi poate lua banca şi ce nu, poate banca să execute locuinţa unui client chiar dacă aceasta nu a fost pusă drept garanţie la credit?

Ştiaţi că, uneori, este mai bine să vă cereţi singuri “executarea”, pentru că se poate dovedi o măsură mai ieftină? Revista “Capital” prezintă până unde poate merge banca în cazurile extreme.

Pe stradă pentru câteva mii de euro

Suma datorată băncii nu trebuie să fie impresionantă pentru a se ajunge la pierderea locuinţei personale. Potrivit specialiştilor consultaţi de “Capital”, creditorul se poate îndrepta, într-un final, împotriva oricărui bun aflat în posesia debitorului pentru a-şi recupera restanţa, indiferent de valoarea acesteia.

“Aproximativ 10% din cazurile în care ajungem la executarea silită a unor bunuri imobiliare sunt generate de credite care nu au fost garantate cu locuinţă (credite de nevoi personale).

Acest procentaj este de peste cinci ori mai mare decât în urmă cu un an-doi, când ponderea licitaţiilor generate de datorii la credite mici nu depăşea două procente”, explică şeful corpului de executori bancari al unei bănci de top.

Două cazuri reale descoperite de “Capital” confirmă acest fapt. Este vorba despre un bărbat din Alexandria, care, după ce şia pierdut locul de muncă, a ajuns în situaţia de a nu mai putea achita ratele la un credit de nevoi personale în valoare de 5.000 de euro.

Într-un final, banca (una de top 5) i-a scos la vânzare locuinţa, a valorificat-o cu 15.000 de euro, a stins datoria şi a returnat bărbatului diferenţa.

Al doilea caz este cel al unui locuitor din Alba Iulia căruia banca i-a scos locuinţa la vânzare din cauza unui credit de 7.915 lei, adică sub 2.000 de euro.

Bărbatul a contestat în instanţă decizia băncii, însă a pierdut în toate cele trei faze ale procesului şi şi-a pierdut, întrun final, locuinţa, care a fost vândută contra unei sume de 50.000 de euro.

“Nu facem un scop în sine din deschiderea procedurii de executare silită. Trebuie subliniat, însă, că avem dreptul de a executa absolut orice bun. ” EXECUTOR BANCAR, OTP Bank

PROCEDURĂ

Băncile execută orice, dar se feresc să ajungă la vânzarea garanţiilor

Potrivit legislaţiei din România, creditorul, în cazul nostru banca, se poate îndrepta împotriva oricărui bun al debitorului.

“Putem urmări orice alte bunuri din patrimoniul debitorului sau al codebitorului, în contextul în care valorificarea garanţiei nu acoperă valoarea creanţei către bancă”, spune Liviu Fenoghen, coordonator regional în Direcţia recuperare creanţe a BRD.

Mai mult, orice contract de credit reprezintă, prin lege, titlu executoriu, nefiind necesară instituirea în mod explicit a acestei calităţi.

“Banca este în posesia unui titlu executoriu, care are o anumită valoare - suma de recuperat. Procedurile se declanşează prin toate cele trei forme de executare silită (imobiliară, mobiliară şi poprire), prin urmărirea tuturor bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă sunt sau nu constituite drept garanţie”, arată şi Ilie Dinu, şeful Corpului Executorilor Bancari ai Raiffeisen Bank.

Vestea bună, pentru că există şi aşa ceva, este însă că băncile nu sunt foarte dornice să treacă la executarea şi vânzarea garanţiilor.

Motivul este simplu: bunurile sunt vândute de cele mai multe ori la o valoare care reprezintă între 50% şi 60% din suma datorată şi, mai mult decât atât, în 90% din cazuri bunul se vinde abia la a treia licitaţie.

Sursa: Evenimentul Zilei